Sanatate

Guta: cauze, factori de risc și tratament medical

Gută este o formă de artrită inflamatorie cauzată de depunerea cristalelor de acid uric în articulații, manifestată prin episoade bruște de durere intensă, umflătură și roșeață, cel mai frecvent la nivelul degetului mare de la picior. Boala apare atunci când nivelul de acid uric din sânge crește peste limita normală (hiperuricemie) și cristalele se acumulează în țesuturile articulare, declanșând un răspuns imun puternic. Deși este considerată o afecțiune a persoanelor în vârstă, gută poate apărea și la adulți tineri, în special în contexte genetice sau alimentare.

MedicalHealth Editorial
MedicalHealth Editorial Echipa Editoriala Medical Health • 17 nov. 2026 • 7 min lectură
Guta: cauze, factori de risc și tratament medical

Ce este gută și cum se manifestă boala?

Gută este o boală metabolică în care excesul de acid uric formează cristale ascuțite în interiorul articulațiilor și al țesuturilor din jur. Aceste cristale declanșează inflamație severă, producând așa-numitul „atac de gută” – o criză dureroasă care apare de obicei noaptea sau dimineața devreme.

Simptomele clasice ale unui atac de gută includ:

  • Durere bruscă și intensă la nivelul articulației afectate (cel mai frecvent degetul mare de la picior, numit și „podagră”);
  • Roșeață, căldură locală și umflătură vizibilă;
  • Senzație de arsură sau presiune în articulație;
  • Limitarea mișcărilor din cauza durerii;
  • Febră ușoară în cazurile severe.

Un episod acut durează, în general, între 3 și 10 zile, după care simptomele se pot ameliora complet. Fără tratament, atacurile devin tot mai frecvente, pot afecta mai multe articulații și pot duce la complicații cronice, cum ar fi tofii gutoși (depozite vizibile de acid uric sub piele) sau afectarea rinichilor.

Care sunt cauzele principale ale gutei?

Cauza directă a gutei este hiperuricemia – creșterea concentrației de acid uric din sânge peste valoarea de 6,8 mg/dL, limita de solubilitate a acidului uric. Acidul uric provine din descompunerea purinelor, substanțe prezente în mod natural în organism și în anumite alimente.

Cauzele hiperuricemiei pot fi împărțite în trei mari categorii:

  1. Supraproducția de acid uric – apare în cazul unui metabolism accelerat al purinelor, observat în boli precum psoriazisul, anumite anemii hemolitice sau în urma consumului excesiv de alimente bogate în purine (carne roșie, organe, fructe de mare).
  2. Eliminarea insuficientă a acidului uric – rinichii nu reușesc să excrete cantitatea necesară; este cea mai frecventă cauză și apare în insuficiența renală, sindromul metabolic sau în urma administrării anumitor medicamente (diuretice, aspirină în doze mici).
  3. Combinația ambelor mecanisme – întâlnită în obezitate, diabet zaharat de tip 2, alcoolism cronic sau în cazul predispoziției genetice (defecte ale enzimelor implicate în metabolismul purinelor).

Conform unui studiu publicat în The New England Journal of Medicine, consumul regulat de băuturi îndulcite cu fructoză crește riscul de gută cu până la 85% atât la bărbați, cât și la femei.

Ce factori de risc cresc probabilitatea apariției gutei?

Gută afectează aproximativ 1–2% din populația adultă europeană, conform datelor publicate de EULAR (Liga Europeană Împotriva Reumatismului). Bărbații au un risc de 3–4 ori mai mare decât femeile de a dezvolta boala, în special după vârsta de 40 de ani. La femei, incidența crește semnificativ după menopauză, din cauza scăderii nivelului de estrogeni, care au efect protector asupra excreției de acid uric.

Principalii factori de risc pentru gută sunt:

  • Istoric familial – un părinte sau frate cu gută crește riscul de 2–3 ori;
  • Obezitatea și sindromul metabolic – indicele de masă corporală peste 30 crește producția de acid uric și reduce eliminarea renală;
  • Consumul excesiv de alcool – în special berea și băuturile spirtoase;
  • Dieta bogată în purine – carne roșie, organe (ficat, rinichi), fructe de mare, sardine, hamsii;
  • Consumul de băuturi îndulcite – sucuri cu fructoză, băuturi energizante;
  • Medicamente – diuretice tiazidice, ciclosporină, aspirină în doze mici, unele chimioterapice;
  • Boli asociate – hipertensiune arterială, diabet zaharat, boli renale cronice, insuficiență cardiacă.

Cum se pune diagnosticul de gută?

Diagnosticul se bazează pe combinația dintre simptome clinice, analiza lichidului sinovial și măsurarea acidului uric din sânge. Standardul de aur al diagnosticului este identificarea cristalelor de urat monosodic în lichidul articular, vizibile la microscopul cu lumină polarizată.

În completare, medicul poate recomanda analize precum:

  • Uricemie (acid uric seric);
  • Creatinină și uree serică (evaluarea funcției renale);
  • Hemoleucogramă și VSH (markeri ai inflamației);
  • Radiografie articulară, utilă în formele cronice pentru detectarea tofilor.

Ce opțiuni de tratament medical există pentru gută?

Tratamentul gutei are două obiective clare: calmarea durerii în faza acută și prevenirea atacurilor viitoare prin reducerea nivelului de acid uric. Abordarea terapeutică diferă semnificativ în funcție de stadiul bolii, de prezența tofilor și de funcția renală a pacientului.

Medicament Indicație principală Mecanism de acțiune Observații
Colchicină Atac acut și prevenție Reduce inflamația indusă de cristale Eficientă în primele 24 de ore; poate produce tulburări digestive
AINS (ibuprofen, naproxen, etoricoxib) Atac acut de gută Antiinflamator și analgezic Evitați în insuficiența renală sau ulcer gastric
Corticosteroizi (prednison) Atac acut, când AINS și colchicina sunt contraindicate Antiinflamator puternic Utilizare pe termen scurt; atenție la diabet
Alopurinol Tratament cronic, prevenție pe termen lung Inhibă xantin-oxidaza, reducând producția de acid uric Prima linie în prevenție; doză ajustată renal
Febuxostat Tratament cronic, alternativă la alopurinol Inhibitor selectiv al xantin-oxidazei Recomandat în intoleranța la alopurinol
Probenecid Tratament cronic, crește eliminarea renală Uricozuric Nu se folosește dacă există litiază renală

Conform ghidurilor Colegiului American de Reumatologie (ACR), tratamentul cronic cu alopurinol reduce recurența atacurilor de gută cu până la 80% atunci când este administrat corect, cu monitorizarea regulată a uricemiei și ajustarea dozei până la atingerea țintei de acid uric sub 6 mg/dL.

Ce modificări ale stilului de viață ajută la controlul gutei?

Tratamentul medicamentos trebuie completat cu măsuri dietetice și de stil de viață. Deși alimentația singură nu vindecă gută, ea poate reduce frecvența atacurilor și poate scădea dozele de medicamente necesare.

Recomandări practice bazate pe studii clinice:

  1. Reducerea consumului de carne roșie, organe și fructe de mare – surse bogate în purine;
  2. Limitarea alcoolului, în special a berii și a băuturilor spirtoase;
  3. Creșterea consumului de apă (minim 2 litri pe zi) pentru a favoriza excreția renală a acidului uric;
  4. Consumul de cireșe – conform unui studiu publicat în Arthritis & Rheumatology, consumul zilnic de cireșe reduce riscul de atacuri de gută cu 35%;
  5. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase, prin dietă echilibrată și activitate fizică regulată;
  6. Alegerea lactatelor degresate și a cafelei, care par să aibă efect protector moderat.

Studiu de caz: recuperarea unui pacient cu gută cronică

Ion, un bărbat de 52 de ani din București, s-a prezentat la reumatolog cu atacuri recurente de gută la nivelul degetului mare de la picior, apărute lunar în ultimul an. Nivelul acidului uric era de 9,4 mg/dL, iar funcția renală ușor afectată. Pacientul consuma zilnic bere și carne de porc, avea un IMC de 33 și era tratat cu un diuretic pentru hipertensiune. După ajustarea schemei terapeutice – înlocuirea diureticului cu alt antihipertensiv, inițierea alopurinolului 100 mg/zi cu creștere treptată până la 300 mg/zi și reechilibrare dietetică – atacurile au dispărut complet în 6 luni, iar acidul uric s-a stabilizat la 5,8 mg/dL.

Cum aplici asta începând de astăzi?

Dacă ai primit diagnostic de gută sau suspectezi un nivel crescut de acid uric, începe cu trei pași concreți: programează o consultație la medicul reumatolog pentru confirmare și inițierea tratamentului; cere analizele de sânge (uricemie, creatinină, glicemie, profil lipidic); și fă o listă cu alimentele consumate în ultima săptămână pentru a identifica sursele de purine. Nu amâna tratamentul – fiecare atac repetat crește riscul de deteriorare articulară permanentă și de complicații renale.

Întrebări frecvente

Ce este exact gută și de ce doare atât de tare?

Gută este o boală inflamatorie cauzată de depunerea cristalelor de acid uric în articulații. Durerea intensă apare deoarece cristalele sunt ascuțite și declanșează un răspuns imun agresiv, cu eliberarea de citokine inflamatorii care irită nervii din jurul articulației.

Poate fi gută vindecată complet?

Gută nu se vindecă definitiv în sensul eliminării totale a acidului uric, dar poate fi ținută sub control complet prin tratament cronic și ajustarea stilului de viață. Multe persoane rămân fără atacuri timp de ani de zile dacă mențin acidul uric sub 6 mg/dL.

Ce alimente trebuie evitate dacă am gută?

Este recomandat să eviți organele (ficat, rinichi, creier), carnea roșie în exces, fructele de mare (sardine, hamsii, scoici), berea, băuturile spirtoase și sucurile îndulcite cu fructoză. Cafeaua, lactatele degresate și cireșele sunt, în schimb, permise și chiar benefice.

Este gută o boală ereditară?

Gută are o componentă genetică importantă. Dacă ai un părinte sau un frate cu gută, riscul tău de a dezvolta boala crește de 2–3 ori, mai ales dacă se combină cu alți factori de risc precum obezitatea sau consumul de alcool.

Cât de repede acționează tratamentul pentru un atac acut?

Tratamentul început în primele 24 de ore de la apariția simptomelor reduce semnificativ durata și intensitatea atacului. Colchicina și AINS își fac efectul în 12–24 de ore, iar ameliorarea importantă apare, de regulă, în 2–3 zile de la inițiere.